Gheorghe Telipiz
architect
0  /  100
keyboard_arrow_up
keyboard_arrow_down
keyboard_arrow_left
keyboard_arrow_right

Nu, nu este totul pierdut în profesia noastră!..

Începeți să citiți

 

La sfârșitul articolului meu anterior, în care am descris „incredibila construcție” de vizavi de Circ, aflată în prezent în etapa de edificare, am pomenit și un exemplu bun, exemplul unui complex din cinci blocuri, ridicat în spațiul din spatele Circului.

Am decis să aflu mai multe despre acest cartier, am căutat pe internet, am colectat informații despre autor, iar apoi am decis să îl cunosc personal.

Numele acestui arhitect tânăr și ambițios este Alexandru Sava.

Știți, comunitatea noastră arhitecturală este astăzi foarte divizată, ne întâlnim rar, nu prea știm multe lucruri unul despre altul și despre capacitățile fiecăruia, iar pandemia doar a accentuat această divizare. Mai mult decât atât, fiecare arhitect se consideră „cel mai cel” și în mediul nostru nu se prea obișnuiește să vorbești de bine despre un alt arhitect sau să îi recunoști meritele. Însă eu sunt deja la o vârstă când pot ignora toate aceste stereotipuri și pot scrie exact ceea ce gândesc.

Cu Alexandru am discutat mai bine de o oră și am rămas plăcut surprins. Mai mult, Alexandru m-a făcut să îmi schimb anumite viziuni, lucru pentru care îi sunt recunoscător. Înainte credeam că un arhitect bun poate ieși doar de pe băncile unei facultăți de profil, acolo unde a avut mentori cu experiență, o școală bună în spate, ceea ce constituie un fundament solid pentru formarea viitorului specialist.

Însă Alexandru a devenit arhitect fără toate astea. El a reușit datorită gustului său, dorinței nemărginite de a profesa, ambiției sale, în sensul bun al acestui cuvânt, pentru că un tânăr arhitect nu poate deveni un specialist bun dacă este lipsit de această calitate.

Judec după mine: am fost împins spre profesionalism de aceleași trăsături: aceeași dorință arzătoare de a vedea, în pofida tuturor greutăților, cum mica ta schiță, desenată uneori pe un colț de hârtie, se transformă dintr-odată într-un obiect pe care îl poate admira toată lumea, un obiect care va dura mulți ani, un obiect care va dura chiar și după ce noi nu vom mai fi.

Dar puțini sunt arhitecții care înțeleg că tocmai din cauza că acestea influențează asupra societății, asupra oamenilor, noi trebuie să avem o atitudine foarte atentă față de creațiile noastre.

Alexandru, cred, este unul dintre arhitecții care corespund acestor criterii. Chiar dacă nu are o experiență profesională foarte mare, el are cu ce se mândri. De exemplu, blocul locativ de pe str. Ciuflea, inspirat de imaginea naiului – instrumentul muzical național. Chișinăuienii și oaspeții capitalei, traversând viaductul, au observat, cu siguranță, această clădire și au remarcat-o, în special noaptea, deoarece are o iluminare deosebită, care accentuează asemănarea cu instrumentul muzical.

Al doilea obiect cu care se mândrește este complexul locativ „Circ”. Mi-a povestit că a fost nevoie de multe eforturi pentru a convinge beneficiarul să îi accepte ideea și să renunțe la abordările tradiționale. Planul fiecărui etaj a fost modificat, îmbogățind plastica fațadei. Alexandru a insistat și asupra amenajării curții interioare, a realizării unui havuz pietonal, a unei parcări subterane cu două niveluri, cu locuri de parcare pentru fiecare apartament, lăsând curtea liberă pentru locatari și copii.

Știți, la început mă gândeam să scriu mai multe despre complexul de lângă Circ, însă după discuția cu Alexandru am înțeles că noi trebuie să vorbim mai mult despre acele trăsături care ajută specialiștii să devină arhitecți cu literă mare, care permit tinerelor generații de arhitecți să își înțeleagă prioritățile. Da, noi vrem foarte mult să vedem realizate obiectele la care visăm, însă este absolut necesar să ținem cont și de faptul cum vor influența acestea viața oamenilor. Nimeni nu zice că arhitecții nu trebuie să facă bani, însă dacă banul devine principala prioritate a vieții lor, este puțin probabil ca obiectele realizate de aceștia să devină subiect de discuții și admirație în societate și cu atât mai puțin în mediul profesional.

Este la fel de important ca arhitectul să știe să comunice cu beneficiarul, să îl poată convinge că viitoarea construcție nu trebuie să fie doar o modalitate de îmbogățire, ci și un obiect frumos și util, care să atragă toate privirile și care să devină o adevărată bijuterie a orașului. Abia atunci apare sentimentul de satisfacție că ai făcut ceea ce trebuie în această viață.

Nu este ușor să fii arhitect. Trebuie să poți convinge că ai dreptate întâi clientul, apoi contractorii și toți cei care lucrează la obiect, iar uneori și sute de diverși specialiști. Puțini sunt cei care înțeleg că eforturile merită rezultatul. Din păcate, și pregătirea specialiștilor noștri din domeniul construcțiilor ne împiedică uneori să mergem liniștiți spre scopul nostru, pentru că pot exista situații când un maistru să vă declare că nu face cum vreți dumneavoastră, că el știe mai bine. Iar pentru ca creația dumneavoastră să ia forma exactă pe care ați visat-o, trebuie să dați dovadă de multă voință și tărie de caracter. 

Am vizitat multe orașe din străinătate, studiind arhitectura și construcțiile, și am fost plăcut surprins de atitudinea față de arhitecți. Pentru constructori, arhitectul este autoritatea supremă, iar cuvântul lui este lege, pentru că el este, de fapt, „constructorul principal”, după cum se traduce din greacă denumirea specialității noastre.

Mă bucur că Alexandru este acel arhitect a cărui imagine coincide, în mare măsură, cu principiile mele din tinerețe, iar acest lucru înseamnă că nu a dispărut continuitatea în profesia noastră și există speranță că numărul tot mai mare de obiecte cu adevărat frumoase vor readuce Chișinăului imaginea de „albe flori de piatră”, cum spune imnul orașului, dar nu îl vor transforma într-o îngrămădire de pietre fără viață. 

Toate fotografiile obiectelor sunt prezentate cu permisiunea autorului – Alexandru Sava.

P.S. Voi continua, cu siguranță, să mă întâlnesc cu tineri arhitecți, care respectă principiile profesionale în activitate, și voi scrie articole despre ei, pentru ca locuitorii orașului nostru să îi cunoască. Dar voi scrie și despre obiectele ale căror autori au neglijat cu desăvârșire principiile arhitecturale și de construcție, oricine ar fi acești autori.